Urmeaza-ti visul!!!

Ce frumoasa e viata cand stii ca iti poti inedplini un vis sau cand tocmai ti s-a indeplinit unul...cand stii ca ai facut ceva in viata asta,ceva ce ti-ai dorit si nu ai niciun regret.In viata,cel mai usor de facut sunt lucrurile care iti plac,la care pui suflet...pt ca orice lucru,ca sa iasa bine,trebuie facut cu suflet...sa pui cate o picatura pt fiecare...Si viata este mult mai usoara cand zambesti!

Cand eram mica aveam un vis mare de tot,pe care il credeam imposibil...Ulterior,visul mi s-a indeplinit.Si nu imi venea sa cred...simteam ca plutesc si ca daca mor in seara aia o sa mor fericita si implinita si cu zambetul pe buze...Asta a fost acum 5 ani,cand i-am cunoscut personal pe baietii de la 3se si am facut poze cu ei...

Unde bat?Unde vreau sa ajung si ce vreau sa spun?Ideea e simpla,vreau sa cant!!!Si,pt ca "vorba multa saracia omului",o sa imi spun povestea mai pe scurt.Eram in clasa a 9a,cand profesoara de muzica ne-a luat in pene pt ca am enervat-o la o ora,am facut galagie,vroiam sa chiulim,etc.Si ne-a pus sa cantam ceva,dupa care ne-a atribuit fiecaruia calitatile vocale...Trebuie sa mentionez ca nu era o profesoara oarecare,ii placea ceea ce facea si chiar era buna la asta.Si mie mi-a zis ca am o voce de solista.Ulterior,a infiintat corul liceului si m-a luat la cor.Am inceput cu repetitii,derari de 1 Decembrie,apoi am muncit din greu sa mergem si la concursuri.Zis si facut

.Chiar am castigat concursuri.Am mers la concursuri de colinde de Craciun,de Paste,am avut serbari de ziua mamei,se canta de ziua liceului,la baluri etc.

Problema cea mai mare este ca orice vis cere sacrificii.Munceam zilnic la repetitii,dar mai era si scoala...Liceu de informatica cu predare matematica-informatica intensiv.Si acum,vine partea cea mai interesanta.

Acum,scoala devenise pe locul 2.Absentele cresteau,chiar daca erau cu "invoire" de la director.Si notele scadeau.In mare,nu aveam probleme,absentele erau motivate ,iar notele erau ok,nu mai aveam 10 pe linie(in afara de matematica),dar nu ma deranja.Eram mai fericita ca niciodata.Si pt ca profu de mate le dadea 4 si 3 tuturor elevilor care se duceau la olimpiada de:romana,fizica,chimie,informatica,biologie,engleza,orice altceva in afara de matematica,mi-a venit si mie randul.Am luat primul 4 din viata mea,am zis multumesc si am plecat.Acasa.Doar ca mama cand a aflat mi-a interzis sa mai calc pe la cor.M-a pus sa inapoiez cravata...A durut foarte tare,dar am renuntat,pt ca riscam sa nu mai intru in bac.

Am avut insa un coleg care a continuat,continua inca,a fost la concursuri,a castigat,face repetitii,canta.Si acum o luna m-am intalnit cu el in liftul din caminul unde stau eu.(El sta in celalalt capat al orasului,insa a venit in vizita la un prieten din camin).Dupa o saptamana,m-am trezit cu el la usa mea :)) IRONIA SORTII!!!!  Am vorbit,l-am gasit si pe youtube cantand,mi-am amintit ce vremuri frumoase erau alea cand cantam...si am inceput sa regret ca m-am luat dupa mama si am renuntat.Bine,nu e prima data cand regret,situatii au fost n.Si am vorbit,pana la urma am stabilit sa facem un karaoke intr-o seara,intr-un club.Sincer,imi e cam frica.Adevarul e ca repetitii serioase nu am mai facut,cantari serioase nici atat.In schimb,vocea lui e lucrata si se cunoaste...Am avut cateva ezitari...

In seara asta am vazut un film,"Bend it like Beckham",care mi-a amintit de visul meu si din care am invatat ca trebuie sa iti urmezi visul,altfel nu vei fi niciodata fericit pe deplin si nici multumit.O sa ajungi la un moment dat sa te intrebi"Oare eu ce am facut cu viata mea?Parca nu ma potrivesc cu ceea ce fac acum.Si o fac pt ca trebuie,nu pt ca imi place"

Profesoara mea de romana spunea asa:"Fa lucrurile la timpul lor,nu le lasa pe mai tarziu,pt ca mai tarziu o sa fie prea tarziu".

Incep sa cred ca avea dreptate!Vreau ca dupa vacanta de vara sa ma duc sa vorbesc cu profa de muzica,sa ma apuc serios de treaba!Repetitii si toate cele!Chiar daca nu o sa fac cariera din asta,ca inna sau mai stiu eu cine,macar o sa fiu fericita ca pot canta pt prieteni si pt mine.

Sper sa nu fie prea tarziu...

Urmeaza-ti visurile,ca sa fii fericit si multumit ca ai facut in viata ceea ce ai simtit si nu ai trait degeaba!!!