3 august 2012

Impresii...trairi...intamplari...ganduri...viata...

    Stau cateodata si ma gandesc ca unele lucruri care mi se intampla ma fac sa cred ca nu merit nimic bun in viata asta...ca nu am dreptul sa fiu fericita,nu am dreptul sa ma bucur de viata,nu am dreptul sa zambesc...sunt condamnata la lacrimi...Problema este alta:Nu inteleg oricat de mult mi-as bate capul de ce eu?De ce mie?Cand sunt atatia oameni care fac rau ,criminali,violatori,hoti,rapitori si lista poate continua,plus politicienii,care sunt o alta specie,aparte de ceea ce suntem noi,oamenii...Cum eu,dintre atatia care nu am gandit macar la lucrurile astea....

Am aflat ca unele persoane care ma simpatizau,sa zicem,care m-au facut sa cred ca le sunt draga,ca tin la mine,ca le place sa fie in compania mea si sa radem,sa glumim,sa ne distram impreuna,nu ma suporta.Daca ii intreb,neaga.Daca incerc sa le fiu pe plac,e in zadar.Ceea ce stiu,insa,este ca nu le poti fi pe plac tuturor oricat de mult ai incerca,orice ai face sa ii multumesti pe toti,nu ai cum.Nu este nicio persoana in lumea asta care sa reuseasca acest lucru....

Ceea ce ma doare ,de fapt,nu este ca nu le sunt tuturor pe plac,ci faptul ca nu stiu motivul pt care atata prefacatorie.Am gresit cu ceva,e ok,spune-mi,daca nu voi putea indrepta greseala sau nu doresti sa ma lasi,macar sa stiu....Asa ar fi corect si normal,nu?Dar cum nimic pe lumea asta nu e corect,poate nici chiar dragostea....ce sa mai cer?nu mai pot sa mai cer nimic nimanui.

E foarte dureros sa fi mintit,sa realizezi ca tot ceea ce ai simtit/vazut/primit din partea cuiva era doar de fatada....Este foarte greu sa treci peste atunci cand te afecteaza,dar pana la urma la ce bun  atata chin?Sa ii faci pe ei sa se simta bine?Ar trebui sa iti vezi mai departe de viata ta,daca ai planuri si scopuri bine puse la punct,sa nu pui la suflet...sa le arati ca esti un om puternic sau eventual,sa le faci in ciuda,de ce nu?Daca te vor la pamant,sa le demonstrezi ca in ciuda faptului ca te-au impins,ca sa cazi,tu te-ai ridicat inainte sa atingi pamantul...
Si totusi... e greu...Cand nu mai stii in cine sa ai incredere,de cine sa te feresti...tradarea doare.Si doare si mai mult daca vine din partea persoanelor de la care te astepti mai putin...

Si cand mergi pe strada cu castile in urechi ascultand melodia ta preferata si vezi soarele cum isi face loc printre nori si iti trimite o raza sa te loveasca in ochi,cand vezi doi batrani tinandu-se de mana,o mama cu un copilas jucaus,2 indragostiti sarutandu-se,cateva flori inflorite sau imbobocite,stai un moment si te gandesti ca toate astea se vor repeta la infinit....speri sa ai si tu parte de unele din ele....si zambesti....dar mergi mai departe...tot cu melodia in casti,dand volumul la maxim...parca iti vine sa zambesti mai larg:D...

SUFAR>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Am terminat facultatea la jumatatea lui iulie aproape,am fost la medic pt o problema la ficat pe care credeam ca o am,am descoperit ca de fapt,problema mea era la rinichi....Am plecat la mare cu ganduri mari...sa imi indeplinesc cateva visuri(asa e corect,ca vise sunt alea pe care le visezi noaptea :)) ) si anume:
Sa ma vad cu sis
Sa ma intalnesc cu Alexandra si cu Andreea
Sa ajung pe faleza cazinoului din C-ta
Sa ajung la pasarela lui Mazare
Sa ajung la Farul din Mangalia
Sa merg in Portul turistic din Mangalia
Sa ajung pe Aleea Stelelor de Mare
Sa ma duc in Ring si in Discoteca Tineretului in Costinesti
Sa reusesc sa invat sa inot fara manecute
Sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta acolo si sa nu ma intristez
Sa fac baie in mare la Rasarit
Sa nu ratez niciun Rasarit
Sa fac baie in mare noaptea

Dupa o vacanta de cosmar,alta de genul asta nu imi mai trebuie,ca ajung direct la nebuni.O regret si o voi regreta toata viata.In plus,nu am reusit tot ce mi-am propus,nici macar jumatate din ele nu au fost posibile si sufar foarte tare pt ca la anul voi avea licenta,de ce nu si vreo nunta(Doamne Ajuta):D:D:X si nu cred ca vom avea timp de mare.Dar cu prima ocazie cand mai ajung vara pe acolo,voi duce la bun sfarsit aceasta lista...IMI PROMIT SOLEMN AZI!

si cum vacanta este mica(de maine trebuie sa ma apuc sa invat pt restante pt ca le am la inceputul lunii septembrie si sunt 3 si trebuie sa le iau) am hotarat sa parcurg urmatoarele etape:
-trezirea,care e cea mai grea
-masa(sarim peste mic-dejun,eventual si pranz,sau cina)
-treaba pe acasa
-net-
-somn-
-trezirea din nou
-o gura de aer curat
-deja e noapte,deci putin net si...
-somn......

Deci invatatul nu isi prea gaseste locul printre aceste lucruri mult mai importante pt sanatatea mea...


Gluma gluma,dar sa trecem la lucruri serioasa....Adevarul este ca sufar..dar nu este singurul motiv cel pe care l-am precizat mai sus,ci o rana adanca si grava,care inca sangereaza in adancul sufletului meu si se adanceste pe zi ce trece...Vinovatul,cel care mi-a infipt cutitul atat de adanc in suflet este...persoana de la care nu m-as fi asteptat vreodata sa faca asta...Si asa s-au adunat toate de vreo 3 saptamani si am ajuns la un amalgam de cauze care duc la o reteta garantata de a slabi 1 kilogram cel putin in cateva zile,de fapt,mai putin de o saptamana....

Ce se poate face?.......................................................................................................................................
Vinovatul trebuie sa faca ceva.

Se intampla ca fix atunci cand ti-e lumea mai draga sa iti cada cerul in cap....pe langa un scandal pe care nu il voi ierta niciodata si pt care nu ma voi ierta pe mine din care nu imi revenisem inca,dupa psihologi,calmante si alte chestii urate,au mai venit si bubuiturile enumerate mai sus....Si cum sa invat?Daca retraiesc acele lucruri urate clipa de clipa?Daca imi amintesc vorbe si fapte in fiecare secunda?Si se tot repeta...la nesfarsit.....

Am inima sfasita de durere si simt ca am pirdut ceva ce iubeam mult.Si o parte din mine nu mai poate zambi...Am ramas cu sechele,nu mai pot manca,am cosmaruri,nu mai pot dormi noaptea,mi-am pierdut increderea si nu mai am putere sa zambesc..si nici motive...In afara de bancurile cu Alinuta....:)):))

Ajunsesem sa cred ca viata este frumoasa,dar cand ajungi sa crezi in frumusetea,aproape de perfectiune,viata ia o alta intorsatura:se intampla ceva care iti minteste inca o data ca esti blestemat sa suferi la nesfarsit.....cand te loveste fix acolo unde te doare mai tare,cand viata iti dovedeste ca te-ai inselat in privinta cuiva,iti demonstreaza de fapt,cat de mic esti in fata zidurilor si a obstacolelor pe care ea,Viata,ti le plaseaza in fata...E greu sa treci peste,insa viata merge inainte si cu bune si cu rele,caci daca nu ar fi relele,nu am sti sa ne bucuram de cele bune....
Si totusi,eu am parte numai de rele si nu mai stiu sa ma bucur de cele bune.....Mi-as dori sa aflu cum e sa fi fericit....sa stiu din nou,cum e sa zambesti...Dar nu mai pot...Nu mai stiu cum se face asta....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu